Somn

20190415_020301

Când ne.am văzut în decembrie aici la spital după ani buni … aveam ceva emoții…Cand mi.a spus că i.am dat primul sărut… nu simțeam dar sigur imi tremurau genunchii …cand mi.a spus că în toți ultimii ani m.a „urmarit” si s.a interesat de mine si ca ține la mine de când eram copii…m.am blocat si nu am stiut ce sa.i spun… Cand mi.a spus că nu suntem veri… cred ca.mi fluturau urechile si imi străluceau ochii ca la un bețiv… dar nu de alcool… era pt ca deja înțelesesem că nu venise doar sa ma vadă…eram sigur ca se va întâmpla ceva intre noi…simteam ca si ea vroia sa se întâmple ceva intre noi… simțeam chestia asta pt ca vedeam o femeie care stie ce vrea… nu am stiut in ce „ma bag”…
După prima noapte petrecută împreună în pat… nu ma îndrăgostisem dar stiam ca o vreau sau ca mai vreau… vroiam sa o cunosc. Mă liniștea nespus de tare… mi.am dat seama ca ea poate fi „echilibrul” meu… m.a facut sa ma simt normal chiar dacă eu sunt intr.un scaun cu roti si mergeam prin mall sau prin centrul Madridului…
La a treia vizita a ei la spital deja aveam si mici certuri si cea mai multa vină o aveam eu pt ca nu eram pregătit pt asta si nu ma puteam „reculege” …nu aveam zile bune… dar cu toate durerile fizice pe care încercam să i le ascund, încercam să o fac sa se simtă bine cu mine … sa ma faca sa simt… sa simt ca mă pot atașa sau chiar îndrăgosti chiar dacă eu nu am crezut niciodată în de-astea si am fost un solitar.
Stiu cat de „rece” si „rău” sunt dar ea tot vroiam sa fie alaturi de mine … aveam deja multe semne de întrebare, intr.un fel speriat… situațiile de aici din spital si durerile m.au „orbit” si nu mi.am dat seama ca eu cu nervii mei o fac sa se simtă aiurea… ca ii făceam „rău”.
A patra lună… ziua mea… felicitări si toate cele bune din partea ei… prin telefon desigur… pt nu am putut fi împreună în ziua aia. Vorbe mici… vorbe mari… râsete…certuri… ca intr.o relație cu ceva timp in spate.
Au trecut zece zile de când a decis ca nu mai vrea o relație cu mine… e vina mea … nu sunt capabil sau nu am stiut sa apreciez …dar sincer stiam asta dar vroiam să învăț cum sa fiu cu ea si i.am cerut doar răbdare nimic mai mult…
Acum stau si ma intreb când si.a pierdut sau daca a avut răbdare cu mine in patru luni?…ce am făcut atat de grav incat sa fie bine de ziua mea si in doua zile după sa.si piardă răbdarea si sa ma abandoneze? Deci a fost un teatru de ziua mea?
Sau de când a actuat „fals” fără să.mi vorbeasca de problemele de care nu eram conștient că i le creez?
Câte speranțe dăruite si câte pierdute?
Câte aveam de povestit?
Câte planuri si vise împreună?
Acum… am rămas doar cu întrebări fără răspuns.
Acum… mă doare fizic in continuare… dar nu credeam că mai am putere sa îndur si faptul ca undeva… înăuntrul meu… doare.

Simțeam că  pot face atat de multe… eram bine fizic si ma simteam in formă si mai ales pregătit să înfrunt orice. Aveam patru locuri de muncă dobândite în mai puțin de trei luni… „bucătar” de pizzerie… noaptea mergeam la un mall într-un magazin mare de haine unde timp intre trei si șase ore împătuream haine… refăceam  interiorul complet al unui duplex învechit al unui unui unchi al unuei prietene…  și la evenimentele sportive de la un club de fotbal care erau odată sau chiar de două ori pe săptămână mergeam „security” cam  cinci șase ore.
Aveam bani  in acel timp sa.mi cumpăr o motocicletă mult dorită, aveam echipament si totul doar ca aveam putin timp sa mă dau dar când o făceam, mai ales duminicile, făceam un consum de două chiar trei rezervoare de benzină pe zi.  Imi plăcea enorm, nu pot explica… poate ca nu mai pot sa explic acum… mai bine evit asta pt ca e mult sentiment ce stiu ca nu.l mai pot avea si… doare.
Marți, zi de meci si trebuia sa merg security la stadion, eram cu motorul si  veneam de la duplexul pe care il renovam 15.30……   eram culcat pe asfalt… vedeam doar cerul prin casca care nu mai avea vizorul… ca un geamăt ușor am intrebat: de ce?   Cum îți imaginezi….    Cum iti imaginezi ca este moartea?   Da tu… care citești?  Crezi ca e greu să răspunzi?  Nu e deloc… te ajut eu sau vrei să.ti spun?
Viață plină si intensă, greu si ușor, fericit si trist… îndeplinești sau nu… ce mai conteaza… tu doar vrei sa trăiești fără să te gândești că moartea face parte din viața ta și a mea… sa.ti trăiești viața fără să înțelegi că ai una singură…..
somn, pur și simplu somn… nici nu.mi aduc aminte daca visam  măcar… dar știu că visam in patul de spital la reanimare unde eram plin de morfină… ace in mâini și un tub băgat pe gât.  20190415_020439Probabil că m.am speriat de faptul că nu stiam de mine… ce se întâmplă când m.am trezit si unde sunt… încercăm să.mi mișc brațele sa.mi scot tubul si nu reușeam… auzeam un bipăit ca o alarmă si asistente medicale care săriseră sa ma țină… imediat somn iar dar cu un puternic vis in care alunecam intr.un neant roșu… un fel de steag care ni se mai termina… era atat de calm.
Nu credeam ca mă mai pot gândi la asta acum… dar „a trecut” și „m.am întors”… „m.am intors” să simt că nu s.a terminat.
„Cel mai curajos lucru pe care l.am făcut vreo dată a fost să continui să trăiesc atunci când am vrut să mor”.

Iza

       20181027_130910

     Martin avea o prietenă mai specială, să-i spunem așa, probabil ar fi continuat relația cu ea dacă nu-l avea pe tacsu care lucra la antidrog și nu ar fi atât de protectiv cu ea.

    Iza, bună tipa, deasemenea îi plăceau motocicletele… avea una proprie de viteză pe care se dădea.   S-au revăzut „din coincidență”  după ceva timp la o întrunire moto. Era evident că după o distracție bună si ceva alcool seara intre cei doi nu se încheia fără sex.

– Hai spune… vrei să te ajut cu ceva? Știu că nu a fost o coincidență…

– Cât de bine mă cunoști… Da, sunt intr-o problemă destul de mare și am nevoie de ajutorul tău…

    Iza trebuia să se imprietenească cu Monica… sigur știa cum… s-a dat drept amică a fratelui si plus ca avea farmecele ei de bi.                              Monica avea o stare mai nasoală mai ales după ce se întâmplase cu Martin și tocmai ce fratele ei fusese prins cu niste droguri si intrase la închisoare.  Iza știa să o compătimească așa că după puțin timp și ceva alcool au avut o seară de sex.

     Știam că Monica se va duce in capitală si se va pune în contact cu fratele ei inchis si cu cei din gașca lui.  Iza reușise să-i „planteze” telefonul așa că o puteam urmări prin gps sa putem afla unde este reținută Anka… sora lui Martin.

       Nu a durat mult sa aflăm locația unde bănuiam că e Anka reținută… era o hală intr.o zonă industrială la marginea orașului unde îi urmarisem o perioadă si era clar că trebuia să fie acolo  după ce-i văzusem pe niște tipi înarmați prin zonă.       Nick, președintele clubului se hotărăște să mergem după ea, o chestie care o  numeam „No Vest shit”… dar totuși cu veste antiglonț.  Se simțea tensiunea în acea noapte… ne pregătisem armele in duba  condusă de Iza…

(Nick către Iza)   – Dacă nu ieșim în cinci minute și iese nasol pleacă…  și dă-i tatălui tău un telefon anonim…

–  Vreau să vă revăd ok … mai ales pe Martin…

     În hală erau mai multe containere și paleți încărcați… trebuia să intrăm repede și cât mai silențios. Nu știam exact la ce să ne așteptăm dar erau puțini într.un colț al halei în jurul unei mese…. le.m stricat jocul… începuse să se tragă… m-am retras intr-un birou din colțul halei.       Da… pare incredibil dar Anka era înăuntru… se ascundea dupa o masă.

–  Anka… esti bine?

   Surprinsă întreabă:

–  Ce cauți aici? …nu trebuia să vii aici

   Părea rar ca Anka nu avea nici o zgarietura sau ceva.

–  Ce-i cu tine?… hai să ieșim de aici

Mă indrept să ies pe ușă și în spatele meu se aude un „click”…  Anka îndrepta un pistol spre mine
–  Anka ce.i cu tine ești sora mea am venit după tine
–  Martin nu trebuia…  nu voi merge cu tine
–  Anka despre ce vorbești? Lasă arma jos si hai să mergem…ai înnebunit?

De sub masa ia o valiză
–  Acum că prietenul meu este in pușcărie ce crezi ca am sa fac… Am stat o viață săracă și umilită… știu că suntem urmăriți si voi pleca si valiza o iau cu mine…

   Imediat am înțeles că de fapt valiza aceea era „pachetul”.

–  Deci prietenul tău este fratele Monicăi!!!???Ce rahat… valiza nu iți aparține… ce se află mai exact în valiză?
–  Cum crezi ca am aflat de bani? Fă calculul…      Un kil și 100.000

–  Banii sunt ai noștri… dăm banii și poți rămâne  cu chilul daca asta vrei…  Unde vei pleca? te vor căuta chiar dacă prietenul tău este în pușcărie…

–  Nu pot… banii mă ajută iar cu drogurile nu pot trece

–  Anka este imposibil…

–  Atunci nu avem acord… ești  un naiv și mereu vei fi așa cum sunt și prietenii tăi din club
–   Naivi sau nu, am venit după tine iar pachetul îl vom recupera de o formă sau alta

–  Îmi pare rău Martin… nu se poate
(ridică pistolul spre el cu lacrimi în ochi)
–  Anca lasa pistolul jos te rog…

–  Nu mă vei înțelege niciodată…
( pregătită să  tragă)

  Încearcă să scoată pistolul de la spate cu intenția de a o rani dar fără timp …..din ușă se trage.

–  Nick nuuu!!!

    Martin o ia in brațe…
–  De ce ai ales drumul  ăsta?

   Anka respira greu…
–  Îmi pare rău Martin… fiecare își alege drumul… să ai grijă de al tău.

   Nick strigă :

–  Îmi pare rău  Martin dar trebuie să mergem …acum!!!
Era o alegere foarte dureroasă.

Viața înseamnă decizii eu am luat o pe a mea… dureroase sau nu trebuie  să înveți să trăiești cu ele.
Nick ia  valiza… Mă trage spre ușă  mă uitam înapoi spre Anka…

    Eram foarte tulburat…
urcasem toți in dubă si cei din hală încă mai trăgeau în dubă… in urmă se auzeau sirenele de poliție… Iza făcuse deja telefonul anonim despre locație…
Băusem toată noaptea… nu puteam să cred că Anka a ales acea cale… nu înțelegeam de ce a furat banii.
Nick a tras în Anka… Oare Anka chiar trăgea în mine?
Oricum  aș gândi   problema clubului se rezolvase dar eu pierdusem.
Nick se apropie și îmi pune mână mâna pe umăr
–  Îmi pare rău Martin… era prea mult în joc… sigur tragea in tine… nici unul nu aveam de ales… stilul ăsta de viata te învață că frați sunt doar cei din club…

–  Probabil într-o zi îți voi putea mulțumi că  mi-ai  salvat viața…

–  Te înțeleg…  Ști că oricând vei fi primit în club…

–  Eu de aici voi continua singur.

–  Drum bun prietene…  Ride safe!

„Pachetul”

20181018_195446     Când am ieșit din lift mi-am dat seama că ceva era in neregulă… ea alergase către ușă apartamentului unde stătea, ușa era spartă… totul răvășit înăuntru…rupt, distrus… ce dracu se întâmplase?   Se așezase pe canapea si începuse să plângă.  Deci clar se futuse seara si ceva nasol era la mijloc.

–  Spune ceva… eu nu.s bun cu chestiile astea de compătimire așa că încearcă să te oprești din plâns te rog și spune ceva…

–   Nu am ce să-ți zic… mai bine lasă-mă in pace … poți sa pleci… ( îmi spune plângând si dădea cu picicioru in lucrurile care erau pe jos si parcă începuse să caute ceva)

–  Pula mea… acum imi spui să plec? Mi se pare ca ști ce s.a întâmplat aici… ce cauți? (am spus cu tonul mai ridicat și se oprise si s.a uitat la mine cu lacrimi în ochi)

–  Ești sigur că vrei să ști? Nu cred că te ține așa ca poți să pleci și să mă lași dracu în pace…

Deci parcă mă provoca… mă luase toți dracii ca nu înțelegeam de ce se comporta așa cu mine, brusc… ce rahat se întâmplase de era dezastru ăla in casa ei? Ceva in mine îmi spunea să plec, nu o cunoșteam aproape deloc dar nu puteam sa plec și să o las plângând in dezastru ăla.

– Am plecat… dacă vrei sună la poliție poate ei te ajută să.ti rezolvi problema.

Mă îndreptam spre ușă să ies… strigă la mine:  Stai… nu pleca te rog…

Se apropie de mine si imi luase casca din mână, parca vroiam se se asigure că nu plec fara cască.

– Nu pot implica poliția in chestia asta… stiu ce s.a întâmplat… dar nu vreau să fi implicat în nimic…

M.am așezat lângă ea pe canapea și incercam să o iau in brațe…ce de rahat… parcă nu mai știam sa iau o femeie in brațe.

–  Martin… tipul cu care venise la bar… e fostul meu prieten…

Vroiam să mă ridic si sa plec imediat… parca aveam picioarele blocate și imi căzuse ceva in cap… ce de rahat.

–  Ai fi putut să menționez chestia asta și la bar in seara aia… sa.inteleg ca v.ați despărțit recent si el e un gelos???

–  Am fost un an jumate împreună… se mutase la mine pentru un timp… si aici cred ca nu e vorba de gelozie…

–  Dar ce rahat înseamnă toata chestia asta???

–  Nu pot… nu vreau… nu vreau sa ști nimic de chestia asta…crede.mă ca nu vreau sa fi implicat în nimic… țin la tine.

Ce aiurea… chiar dacă nu o stiam de mult timp imi plăcea tipa si ma simțeai nasol sa plec așa dar chiar nu aveam nevoie de chestii de-astea.

–  Îmi pare rău ca te las așa dar probabil ai dreptate… e mai bine așa.

Futui… dispăruse motocicleta… imi tremurau genunchii de nervi, imediat m-am gândit că Monica e implicată și înscenase totul. Când sa dau sa urc spre apartamentul ei ma strigă cineva… Martin… Ce dracu se intampla aici? Ma duc spre el nervos cu intenția de al lovi… vroiam explicații… ma rețin prietenii lui cu care era.. își aruncă țigara si imi spune sa mă liniștesc si să nu fac scandal…

–  Mi se pare că esti băiat bun si nasol că ai cazut in plasa ei… mâine te iau de la „bibliotecă” la 17

–  Unde îmi este motoru?

–  Ne vedem mâine la 17… ia-ti casa.

Vroiam sa urc sa.i cer explicații Monicăi… cred ca a fost buna ideea să nu urc.  „Că am căzut în plasa ei” imi suna in cap și nu înțelegeam… ce a vrut sa spună Martin cu asta? De ce nu m.a lovit? Starea lui a fost prea calmă și nu a avut nici o intenție de provocare.

A doua zi eram in fața „bibliotecii”, un edificiu vechi care fusese într-adevăr bibliotecă cu câtva ani in urmă, la 17 așa cum îmi spusese Martin. Apăruseră patru motociclete clasice… sunet puternic impunător, opresc in dreptul meu… unul dintre ei imi face semn să urc… nu era Martin. Ajunsesem într-o zonă industrială unde ne întâlnisem cu mai mulți motoicliști, liniștiți dar se simțea totuși o tensiune… observasem că aveau veste pe ei… nu făcusem diferența dar cert era că srcia numele orașului pe ele. Îl văzusem si pe Martin rezemat de motocicleta mea… am vrut să mă duc spre ea și fusesem oprit de unul dintre cei prezenți acolo.

–  Nick sunt… președintele clubului…

Îmi întinde mâna si imi spune sa ma liniștesc…

–  Monica e sora unui dealer de droguri din capitală… sigur nu ți-a spus asta…

–  Nu… Chiar nu…

–  Nici Martin nu a știut până recent… a fost tras pe sfoară…

–  Mi-a spus că am căzut în plasa ei… ce inseamna asta?

–  Ok… trebuie să înțelegi că discuția asta va rămâne aici …de acord ?

–  Ok.

–  Monica a dat info lu fracsu despre anumite ture de-ale noastre… unde plecam sau când eram la bar… a dat info despre Martin si acum sora lui e luată de dealerii din gașca lu fracsu…

–  Ce aiurea… de ce?  de ce nu ați anunțat poliția?

–  Poliția nu poate fi implicată în chestia asta… ști cum e… niște corupți și oricum „pachetul” aparținea cuiva mai sus pus și trebuie să-l recuperăm ca să avem liniște intre cluburi și în oraș.

–  Ce pachet?

–  Martin a ascuns „pachetul” in apartamentul Monicăi iar acum a dispărut… dealerii vor „pachetul” in schimbul fetei…

–  Monica a suflat despre „pachet” fratelui !?

–  Nu… Martin a ascuns „pachetul” când nu era Monica in apartament și nu avea de unde să știe… Și eu ma întreb cum au aflat…

–  Și cu ce sunt eu băgat în chestia asta?

– Tu ne poți ajuta… trebuie să găsim „pachetul” cât mai repede…